AUTORI: ŞEF DE LUCRĂRI DR. MĂDĂLINA MANEA*, DR. COMIŞEL GABRIELA**

REZUMAT

Introducere:Infecţia de tract urinar inferior este foarte frecvent diagnosticată la nivelul cabinetului de medicină de familie. Scopul studiului nostru a fost de a observa care este frecvenţa, modul de diagnostic, modul de abordare a infecţiilor de tract urinar inferior (ITU) la nivelul cabinetului de medicină de familie.

Material şi metodă:este un studiu retrospectiv care a inclus un număr de 52 medici de familie din întreaga ţară care au avut în îngrijire între 540 – 3729 pacienţi/medic, în total  104471 pacienţi. Perioada de studiu a fost de 6 luni, în intervalul 01.11.2001-30.04.2002. Colectarea datelor s-a realizat cu ajutorul programului Medins ăn cadrul proiectului Reţeaua de Dispensare Medicale Santinelă.

Rezultate: Diagnosticul de infecţie de tract urinar inferior ocupă locul 12 în topul diagnosticelor stabilite la nivelul cabinetului de medicină de familie, în ţara noastră. Cele mai frecvente simptome acuzate de pacienţii cu ITU, care s-au prezentat la medicul de familie, au fost: disuria / mictiune dureroasa 40.6%, polachiurie 7.5%, miros neplăcut al urinii 5,49%, febra 4,13%, senzaţia de arsură la urinare 3.68%, nicturia 2.79%. Procedurile medicale ele mai frecvent folosite de medicul de familie pentru diagnosticul ITU au fost: examinarea abdomenului 17.94%, examinare fizică de rutină 11,51%, examen clinc complet 11.26%, interpretarea rezultatelor analizelor medicale sau alte proceduri medicale 10.55%, efectuare sumar urina cu ajutorul sticksurilor 7.24 %, măsurarea tensiunii arteriale 6.19%, examen macroscopic al urinii 4.51%, măsurarea temperaturii corpului 4.18%.

Discuţii:Analiza modului de diagnostic a ITU de către medicul de familie pune în evidenţă faptul că procedurile medicale folosite de practicianul român sunt mari consumatoare de timp (examen fizic de rutină, examen medical complet) şi de resurse financiare (interpretarea analizelor medicale –în special urocultură cu antibiogramă). Datele din literatură evidenţiază faptul ca folosirea examinarii abdomenului şi examinării urinare cu ajutorul sticksurilor (pentru evidenţierea leucocitelor şi a nitruţilor) este mai rapidă şi mai ieftină.

Decontarea de către casa de asigurări medicale a examenului de urină cu ajutorul sticks–urilor ar putea fi o soluţie de îmbunătăţirea a rezolvării acestei probleme medicale la nivelul cabinetului de medicină de familie.

CUVINTE CHEIE: medicină de familie, infecţie de tract inferior urinar, simptome, diagnostic
MANAGEMENT OF URINARY TRACT INFECTION IN FAMILY PRACTICE

ABSTRACT

Introduction: Inferior urinary tract infection (ITU) is very often observed in the primary care. The aim of this study is to observe the frequency, diagnosis (symptoms and medical procedures for diagnosis) of ITU in primary care.

Method:a retrospective study with 52 family physicians who cared 540-3729 patients on every doctor, this means a total of 104471 patients. Study period was between 01.11.2001-30.04.2002. Data were collected with the Medins program applied in Medical Sentinel Network.

Results:ITU occurs the 12 place in the diseases top establish in primary care in our country. The most frequent patients symptoms with ITU are: disuria/ pain urinary 40.6%, polakiuria   7.5%, unpleasure smell of urine 5.49%, fever 4.13%, nicturia 2,79%.The most frequent medical procedure used to diagnose ITU were abdominal examination 17.94%, rutin physical examination 11.51%, complete medical examination 11.26%, interpretation of medical analyze or medical procedure from other doctors 10.55%, urinary examination with sticks 7.24%, blood pressure measure 6.19%, macroscopic urine examination 4.51%, measure of temperature 4.18%.

Discussion:The analyze of the diagnosis of ITU in Romanian primary care evidences that the medical procedure consume a lot of time (rutin physical examination, complete medical examination) and financial (interpretation of laboratory analyzes –especial uroculture). The literature shows that methods like:  abdominal examination and urine examination with sticks (to evidence leukocyte and nitrite) are faster and cheaper. To improve management of ITU in primary care is to use urinary sticks in practice paid by medical insurance house.

KEYWORDS: family practice, inferior urinary tract infection, symptoms, diagnosis
 

Introducere

Scopul studiului nostru a fost de a observa care este frecvenţa, modul de diagnostic, modul de abordare a infecţiilor de tract urinar inferior (ITU) la nivelul cabinetului de medicină de familie.

Infecţia urinară joasă este boala determinată de prezenţa şi multiplicarea unor germeni patogeni la nivelul tractului urinar inferior, de la nivelul vezicii urinare la meatul urinar şi care se traduce printr-o bacteriurie ce depăşeşte 100.000 colonii de germeni / ml de urină.

Datorită diferenţelor de practică medicală între medicii de familie, ne-am propus să analizăm activitatea unui număr mai mare de medici pentru a putea găsi punctele comune şi divergente în managementul ITU la nivelul cabinetului de medicina familiei.

Material şi metodă

 Studiul s-a realizat prin analiza retrospectivă a activităţii medicale a unui număr de 52 medici de familie din întreaga ţară care au avut pe listele de capitaţie între 540 – 3729 pacienţi/medic. Aceşti medici au participat în proiectul “ Reţeaua de Dispensare Santinelă”, raportând lunar activitatea zilnică, desfăşurată la nivelul cabinetului lor de medicină de familie, prin internet, la centrul medical Timişoara. Datele au fost colectate cu ajutorul programului MEDFAM (special realizat pentru medicul de familie), iar apoi au fost codificate şi centralizate cu ajutorul programelor Access şi Excel.

În studiul nostru am analizat toate infecţiile urinare joase întâlnite în activitate medicală a acestor medici, pe o perioadă de 6 luni, între 01.11.2001-30.04.2002.

Analiza datelor a fost realizată cu ajutorul programului Access.

Diagnosticele de infecţie urinară joasă au fost codificate cu ajutorul –Clasificării Internaţionale Pentru Asistenţă medicală primară (ICPC) având codurile U71, U72 şi au fost codificate şi cu ajutorul -Clasificării Internaţionale a Maladiilor (ICD10) având codurile N39.0, N 30.0, N30.1, N34.

Rezultate

 La cei 52 de medici de familie au fost înscrişi 104.471 oameni pe listele de capitaţie. În perioada studiată s-au acordat 40.168 consultaţii, din care 750 au fost pentru infecţii urinare joase (cistita, uretrită). În topul afecţiunilor diagnosticate la nivelul cabinetului medical de familie, cistita ocupă locul 12.

Diagnosticul de infecţie urinară joasă a fost stabilit la pacienţi cu vârste între 1 şi 90 ani, predominând la sexul feminin.

Simptomele prezentate de bolnavii cu infecţiile urinare joase au fost în număr de 52 şi sunt redate în Tabelul nr.1.  Se observă că cele mai frecvente simptome acuzate de pacienţii cu ITU au fost: disuria / mictiune dureroasa 40.6%, poliuria 8,2%, polachiurie 7.5%, miros neplăcut al urinii 5,49%, febra 4,13%, senyaţia de arsură la urinare 3.68%, nicturia 2.79%.

Pentru pacienţi cu ITU inferior medicii de familie au efectuat 54 tipuri de proceduri medicale pentru a stabili diagnosticul (redate în Tabelul nr. 2). Dintre acestea cele mai frecvente au fost: examinarea abdomenului 17.94%, examinare fizică de rutină 11,51%, examen clinc complet 11.26%, interpretarea rezultatelor analizelor medicale sau alte proceduri medicale 10.55%, efectuare sumar urina cu ajutorul sticksurilor 7.24 %, măsurarea tensiunii arteriale 6.19%, examen macroscopic al urinii 4.51%, măsurarea temperaturii corpului 4.18%

 Discuţii

 Datele obţinute din practica medicală de familie din ţara noastră indică faptul ca diagnosticul de probabilitate în ITU joasa este mare la prezenţa simptomelor disurie şi polachiurie. Aceste date sunt similare cu datele din literatură (1, 2,3,4,5).

Analiza modului de stabilire a diagnosticului de ITU joasă arată ca medicul de familie foloseşte în special:examenul obiectiv local, examenul clinic general, interpretarea analizelor medicale, măsurarea tensiunii arteriale şi a temperaturii corpului, şi mai puţin examenul sumar de urina efectuat cu sticksuri pentru determinarea nitriţilor şi a leucocitelor în urină. Explicaţia ar fi că stiksurile şi procedura de examinare  sumară a urinii nu sunt decontate de casa de asigurări şi ca urmare ele nu sunt aplicate de medicul de familie din ţara noastră. Datele din literatură arată că examenul obiectiv nu aduce informaţii prea multe pentru diagnosticul de ITU joasă , importată fiind punerea în evidenţă a nitriţilor sau a leucocitelor cu ajutorul stiksurilor urinare.

Concluzii

 Infecţiile urinare joase sunt frecvente în practica medicală de familie şi de aceea este necesară cunoaşterea corectă a modului de abordare a acestei afecţiuni. Elaborarea unui ghid de practică pentru medicul de familie este o soluţie de creştere a calităţii actului medical în ITU joasă.

Diagnosticul de probabilitate al acestei afecţiuni este stabilit de medicul de familie, în cele mai multe din cazuri, pe prezenţa următoarelor simptome: disuria, urinare frecventă-urgentă, polakiurie, febră.

Procedurile medicale folosite frecvent pentru diagnosticul ITU joasă sunt: examenul clinic, interpretare analizelor medicale –metode care consumă mai mult timp pentru medic şi mai mulţi bani pentru casa de asigurări medicale. Decontarea de către casa de asigurări medicale a examenului de urină cu ajutorul sticks–urilor ar putea fi o soluţie de îmbunătăţirea a rezolvării acestei probleme medicale la nivelul cabinetului de medicină de familie.

 Biblografie:

1.Bent S., Saint S. The optimal use of diagnostic testing in women with acute uncomplicated cystitis. Dis Mon 2003 Febr;49 (2):83-98.

2. Hooton TM, Stamm WE. Diagnosis and treatment of uncomplicated urinary tract infection. Infect Dis Clin North Am. 1997;11:551-581.

3. Nicolle L. Best pharmacological practice: urinary tract infections. Expert Opin Pharmacother 2003 May; 4(5):693-704.

4. Orenstein R, Wong ES. Urinary tract infectionin adults. American Academy of Family Physician, March 1999.

5. Wigton RS, Hoellerich VL, Ornato JP, Leu V et al. Use of clinical finding in the diagnosis of urinary tract infection in women. Arch Intern Med 1985, 145: 2222-7.