Autori:

Manea Mădălina¹,  Comişel Gabriela²

 ¹ Şef de lucrări Dr Manea Mădălina, medic primar medicina de familie – UMF Craiova, doctor în medicină

Adresa de corespondenţă: Craiova, strada Înfrăţirii, bloc C19 ap 8; madmanea@xnet.ro

²Dr Comişel Gabriela, medic primar medicina de familie, doctor în medicină, Craiova

INTRODUCERE

Ultimii 14 ani au reprezentat pentru medicina generală românească un real salt calitativ. Primul pas l-a reprezentat acceptarea ca specialitate a medicinii de familie; acest lucru s-a materializat prin rezidenţiat de 3 ani. Al doilea pas a fost cel al pregătirii medicilor de familie în domeniile de cercetare, management şi metode de predare. Toate acestea s-au regăsit în creşterea ca intensitate şi calitate a activităţii în medicina de familie. Ca urmare, în ultimii 9 ani, medicii de familie au început să fie solicitaţi în procesul universitar de învăţământ; susţin cursuri de educaţie medicală continuă; publică rezultatele propriilor cercetări; sunt implicaţi în pregătirea medicilor ce urmează să devină specialişti, ori în diferite comisii de examinare.

Un fapt remarcabil a fost realizat prin instruirea a 68 de medici de familie prin programe internaţionale, recunoscute naţional, ca MATRA (Olanda) şi NICARE (Marea Britanie), în trei direcţii: cercetare, management şi metode de predare. Formatorii astfel instruiţi au început să se implice în dezvoltarea medicinii de familie din ţară.

Deşi suficient de greu de acceptat de către societatea medicală românească actuală, medicul de familie a reuşit să se impună ca o entitate necesară şi de calitate.

MOTIVAŢIA STUDIULUI

Deja vorbim în prezent despre o multitudine de alte activităţi la care participă medicul de familie, pe lângă menirea lui de bază aceea de a oferi asistenţă medicală populaţiei în sistem de „foc continuu”. Studiul nostru încearcă să identifice caracteristicile comune socioprofesionale ale acestui grup de medici de familie reprezentat de medicii cu activitate intensă în cercetare, management şi predare în medicina de familie, pregătiţi prin programele MATRA şi NICARE în România.

MATERIAL ŞI METODĂ

Grupul ţintă îl constituie segmentul medicilor de familie absolvenţi ai cursurilor (NICARE; MATRA) de cercetare, management şi predare, implicaţi activ, la nivel naţional, şi în diferite alte activităţi pe lângă cea de medic de familie.

Ca instrument de lucru am folosit chestionarele. Acestea au fost trimise la cei 68 de medici de familie instruiţi (atât direct cât şi prin email).

Chestionarul a fost creat de autori, similar cu chestionarul pentru studiul de suprasolicitare al lui Jean Karl Soler din Malta (cu consistenţa internă şi reproductibilitatea verificate). De asemenea chestionarul a fost pre testat înainte de începerea studiului şi apoi aplicat lotului din studiul prezentat. Au fost asigurate condiţiile instruire a modului de folosire a chesitonarului precum şi condiţiile de confidenţialitate a răspunsurilor subiecţilor.

Chestionarul cuprinde trei grupe: grupa A se referă la datele personale; anamneza rutei medicale; identificarea activităţilor şi timpului acordat acestora; modificărilor stilului de viaţă survenite în ultimii 5 ani. Grupa B se referă la percepţia medicului faţă de propria activitate, viaţa personală, satisfacţia personală şi relaţia cu familia. Grupa C oferă 7 răspunsuri posibile pentru remedierea problemelor. Pentru fiecare soluţie medicii au acordat o notă de la 1 la 5, în funcţie de importanţa pe care au acordat-o fiecărei opţiuni în parte.

REZULTATE

Rezultatele grupei A a chestionarului (referitor la viaţa profesională)

 Rata de răspuns pentru a completa chestionarul a fost de 86,76% (59 de medici din totalul de 68).

Datele oferite de grupa A a chestionarului au permis obţinerea următoarelor caracteristici ale lotului studiat: vârsta medie a mediclor din dtudiu este de 42 de ani, sexul feminin reprezentând 71% din populaţia studiată (42 de medici). Statusul marital indică 80% persoane căsătorite. Copiii mediclor din studiu au în medie vârsta de 1,5 ani, 12% dintre medici având copii sub 3 ani. Intervalul mediu de timp de la terminarea facultăţii este de 16,6 ani.

Se observă următorul procentaj referitor la pregătirea postuniversitară: 78% dintre medici au efectuat stagiatura, 44% rezidenţiatul, 72% dintre medici au dat examen pentru locul actual de muncă. Referitor la treptele superioare ale pregătirii postuniversitare, situaţia este următoarea: 66,6% dintre medicii chestionaţi sunt medici primari, 22% sunt doctoranzi , 72% au cursuri de educaţie medicală continuă şi 100% sunt instructori formatori pentru medicina de familie.

Analizând tipul de activităţi desfăşurate în prezent de către medicii chestionaţi, am obţinut următoarele rezultate: 81,2% dintre medici lucrează în cabinetele din mediul urban, 13,3% în cabinete din mediul rural şi 5,5% sunt în ambele ipostaze. Alte activităţi menţionate sunt: 3,3% predau în învăţământul universitar, 26,6% lucrează şi în alte instituţii medicale decât cabinetul de medicina de familie, iar 78% prestează şi alte forme de activitate decât cele medicale.

Analiza timpului mediu acordat pentru diferitele tipuri de activitate arată următorul aspect: în medie, pentru activităţile desfăşurate ca medic de familie, se acordă 7,78 de ore pe zi; pentru activitatea de învăţământ medical , 4,5 ore /zi; pentru activităţile din alte instituţii medicale, 4,25 ore/zi; pentru alte activităţi decât cele medicale se alocă 2,6 ore /zi; pentru alte activităţi medicale, ne enumerate, 1,3 ore/zi. Pentru studiul individual timpul mediu acordat pe săptămână este de 5,1 ore. Timpul mediu de odihnă /zi este de 6,38 ore, timpul liber este de 1,25 ore / zi; de remarcat că 4,44% din persoanele chestionate afirmă că nu au deloc timp liber în decursul unei săptămâni.

Medicii formatori consideră că în ultimii 7 ani de practică au fost modificate urmăoartele activităţi:

1. activitatea din cabinetul de medicina familiei a fost nemodificată pentru 7% din participanţi, pentru 43% timpul acosrdat acestor activităţi a crescut, iar 50% dintre medici afirmă că au diminuat timpul petrecut în cabinetul de medicina de familie.

2. activitatea din învăţământ este aceeaşi pentru 50% dintre medici şi a scăzut ca durată pentru 50% dintre medici.

3. alte activităţi din instituţiile medicale  au crescut pentru 80% dintre medici în ultimii 5 ani, iar 47% dintre medici acordă mai mult timp pentru alte activităţi decât cele medicale, 47% mai puţin timp şi pentru 6% situaţia este ne modificată.

4. timpul mediu acordat studiului individual în ultimii 5 ani este scăzut pentru 77% dintre participanţii la studiu, cel pentru odihnă este diminuat pentru 75% dintre medici, iar timpul liber a scăzut în 92% din cazuri (o parte dintre aceştia au dorit să sublinieze faptul că timpul liber „a dispărut”).

Rezultatele grupei B a chestionarului (referitor la viaţa socială)

 Acestea sunt rezultatele privind percepţia medicilor chestionaţi referitor la întreaga lor activitate zilnică. Satisfacţia are 5 trepte/grade notate cu cifre de la 0 la 5, astfel: 0 corespunde atributului „deloc”, 1 – pentru insuficient sau puţin, 2 – parţial, 3 – suficient de mult, 4 – mult şi 5 – foarte mult. 

Referitor la activităţile extraprofesionale, 88% dintre participanţi le consideră relativ şi suficient de obositoare, iar 17% le consideră deosebit de obositoare. Chestionaţi cu privire la dorinţa acestui segment de medici de a se implica în şi mai multe activităţi, altele decât cele prezente, 44% au răspuns negativ, 44% parţial şi suficient de mult şi doar 6% doresc foarte mult să continue implicarea şi în alte activităţi decât cea de medic de familie. Jumătate dintre medici consideră că activităţile suplimentare nu le influenţează activitatea ca medic de familie, iar 44% consideră că acestea le scade eficienţa ca medic de familie relativ sau suficient de mult; nici un medic nu consideră scăderea eficienţei mult sau foarte mult.

Modul de utilizare a timpului liber este următorul: 28% dintre participante consideră că nu le rămâne deloc timp pentru propria persoană, 66% afirmă că le rămâne puţin timp, nici o persoană nu are timp liber suficient de mult, mult sau foarte mult; 76% dintre femeile medic consideră că îşi petrec insuficient timp cu familia. 

Chestionarul a încercat de asemenea să observe dacă, prin stilul de muncă al acestui segment special al medicilor de familie, a fost periclitată relaţia / dialogul cu soţul şi copiii. Percepţia femeilor medici de familie este că, pentru 66% dintre participante, acest lucru s-a întâmplat suficient de frecvent, frecvent şi foarte frecvent.

Percepţia sănătăţii şi relaţiile cu prietenii sau alte persoane apropiate arată că 60% dintre participante consideră că activitatea prezentă le-a deteriorat sănătatea parţial şi suficient de mult şi 61% consideră că s-au deteriorat relaţiile cu familia şi prietenii.

11% dintre participante consideră că activitatea zilnică nu le deteriorează emoţional, 50% consideră că sunt afectate parţial şi 16% apreciază că sunt afectate foarte mult.

Percepţia satisfacţiei în general constă în faptul că 11% dintre medici apreciază insuficientă satisfacţia de sine, 11% sunt mulţumite mult, 28% sunt mulţumite parţial şi 50% sunt mulţumite suficient de mult, ceea ce indică „decapitarea” extremelor (fără răspunsuri de 0, respectiv 5 puncte).

Referitor la posibilitatea de a continua activitatea în ritmul actual pentru următorii 5 ani, răspunsurile au fost următoarele: 14% dintre medici apreciază că nu pot continua în acelaşi ritm, 37% consideră că parţial, 14% - suficient de mult, 14% - mult şi 21% - foarte mult. Continuarea activităţilor actuale în următorii 10 ani este apreciată astfel: 44% dintre medicii fomatori consideră că nu mai pot continua deloc, 14% - foarte puţin probabil, 21% - posibil, 7% – suficient de mult, 7% - mult şi 7% - foarte probabil.

Rezultatele grupei C a chestionarului (referitor la modalităţile de rezolvare ale problemelor actuale)

Chestionarul oferă alternative care să răspundă la întrebarea „dacă ar trebui ceva schimbat în activitatea dumneavoastră prezentă, cum aţi vedea această schimbare”? Răspunsul este opţional, putând bifa una / nici una / oricâte din alternativele amintite, numerotând în ordine fiecare dintre opţiuni, 1 însemnând cea mai importantă afirmaţie. De asemenea, oricare participant a avut posibilitatea să completeze lista şi cu alte propuneri.

Rezultatele acestei grupe indică:

• toţi medicii participanţi la studiu au completat grupa C a chestionarului
• nu a existat nici o opţiune pentru renunţarea la activitatea de medic de familie
• 76% dintre medici au considerat foarte puţin important pentru îmbunătăţirea activităţii lor, micşorarea timpului de consultaţii la cabinet
• privind propunerea de asociere cu alţi colegi medici de familie sau propunerea privind  preluarea intermitentă a sarcinilor de serviciu, opţiunile au fost următoarele: 46% dintre medici au considerat-o ca fiind o alternativă importantă şi foarte importantă, iar 56% o consideră o alternativă mai puţin eficientă;
• creşterea veniturilor ca medici de familie, în general, este considerată soluţia cea mai bună pentru 15% dintre medicii chestionaţi, iar creşterea veniturilor pentru medicii de familie cu instruire suplimentară este considerată de 38% dintre medicii chestionaţi ca fiind cea mai bună opţiune;
• 32% dintre medicii chestionaţi consideră importantă crearea unei specializări plătite în cadrul medicinii de familie (cercetător, profesor, manager), dar 23% consideră ca având o mică importanţă această măsură;
• referitor la activităţile desfăşurate de către aceşti medici, în special la nivelul Centrului Naţional de Studii ori în cadrul Societăţii Naţionale a Medicinii de Familie, 84% consideră ca măsură utilă promovarea muncii în echipe, în scopul scăderii volumului de muncă al unei singure persoane; această măsură implică atragerea a unui număr cât mai mare de alţi noi colegi în acţiunile desfăşurate pe plan naţional sau local;
• alte aspecte sesizate de către participanţii la studiu şi considerate necesare pentru schimbare, sunt: scăderea birocraţiei în cabinetul de medicina familiei; creşterea respectului / atitudinii societăţii faţă de medicul de familie; mai buna mediatizare a obligaţiilor pacienţilor, măsură menită să descongestioneze medicul de abuzul de consultaţii / solicitări inutile.

DISCUŢII

Lotul studiat este relativ omogen, media de vârstă fiind de 42 de ani cu deviaţie de +/- 5 ani; raportul femei / bărbaţi este de 3/1, asemănător cu structura pe sexe a întregii populaţii a medicilor de familie din România. Timpul mediu de la terminarea facultăţii (16,6 ani) a permis subiecţilor chestionaţi să aibă mai multe trepte de pregătire postuniversitară, toţi fiind medici instructori în cercetare, management sau predare pentru medicina de familie. De remarcat că 22% dintre medicii studiaţi doresc să atingă punctul culminant al pregătirii medicale, fiind doctoranzi în medicină. Cu toate acestea se remarcă un procent relativ scăzut al medicilor de familie în activitatea de învăţământ universitar (3,3%), ceea ce arată încă o reticenţă pentru acceptarea medicilor de familie în universităţi.

Peste 80% dintre subiecţii chestionaţi au cabinetele de practică în mediul urban. Datorită  dificultăţilor cu care se întâlnesc medicii de familie de la sate, atât financiar cât şi din punct de vedere al lipsei de informaţii, procentul pentru staff-ul medicinii de familie era de aşteptat să fie acesta.

Aproape 27% dintre medicii chestionaţi lucrează şi în alte cabinete medicale decât cele de medicina de familie, explicaţia acestui fapt fiind atât insatisfacţia financiară pe care o au ca medic de familie cât şi multiplele restricţii în profesarea meseriei, determinate de legislaţia în vigoare. Implicarea medicilor şi în alte activităţi decât cele medicale poate fi datorată nevoii de completare a veniturilor insuficiente.

În medie, timpul acordat activităţilor profesionale este de 10 ore / zi; pe primul loc se situează activitatea di cabinetul de medicina familiei (aproximativ 7 ore / zi), urmat, în ordine, de activitatea didactică, activitatea din alte instituţii medicale şi alte activităţi cu caracter profesional. 50% dintre medici apreciază că, datorită implicării lor în alte activităţi paralele cu medicina de familie, în ultimii 5 ani timpul acordat asistenţei medicale primare a scăzut; activitatea didactică a rămas ne modificată pentru ½ dintre ei şi a diminuat pentru cealaltă jumătate, în timp ce pentru 80%timpul acordat altor activităţi medicale a crescut. Acestea din urmă se referă la implicarea medicului de familie în activităţi medicale private : consultaţii, ecografii, medicină alternativă, care constituie o sursă de venit în plus.

Mai mult de ¾ dintre medici remarcă scăderea timpului acordat studiului individual. Explicaţia pentru acest aspect poate fi atât încărcarea timpului cu diferite alte activităţi, medicale sau nu, cât şi faptului că marea majoritate a medicilor incluşi în studiu au aproape toate titlurile medicale pentru profesia lor.

Odihna este apreciată, în medie, la 6 ore iar timpul liber este de 1,25 ore / zi. 75% dintre medici apreciază că, în ultimii 5 ani, timpul necesar odihnei a scăzut, iar 92% că timpul liber s-a diminuat drastic; nici un medic nu indică creşterea timpului liber sau timpului pentru odihnă. Toate aceste aspecte, noi pentru situaţia medicinii primare în România, sunt toţi atâţia indicatori ce arată creşterea importanţei şi rolului medicinii de familie în cadrul asistenţei medicale generale. Totuşi, este puţin benefic pentru profesie implicarea mereu a aceloraşi persoane în dezvoltare şi recunoaştere, mai ales datorită suprasolicitării acestor medici; 44% dintre medicii chestionaţi nu doresc să mai menţină acelaşi ritm de muncă în următorii 10 ani şi 35% doresc să se implice foarte puţin în noi activităţi. Medicii găsesc ca soluţie la acest aspect, atragerea de forţe noi, a altor medici de familie, în derularea activităţilor specifice profesiei.

Analizând percepţia medicilor privind întreaga lor activitate zilnică, rezultă că este necesar să aibă şi alte preocupări medicale decât cea de medic de familie, 36% făcând lucrul acesta din plăcere, 26% din interes medical (pentru autodepăşire şi exerciţiu liber al profesiei) şi 20% din motive financiare (câştigul financiar ca medic de familie, raportat la volumul de muncă solicitat şi prestat, fiind insuficient pentru o viaţă decentă).

Percepţia generală este că toate activităţile suplimentare sunt obositoare; 44% nu mai doresc să se implice în nici o altă activitate în plus. Toate eforturile depuse de către medicii de familie pentru a-şi asigura suportul material şi pentru a-şi menţine şi ridica atât calitatea activităţii cât şi a cunoştinţelor medicale, sunt percepute în favoarea specialităţii medicinii de familie; astfel, 50% dintre medicii chestionaţi apreciază că activităţile suplimentare nu scad deloc eficienţa ca medic de familie.

Percepţia femeii-medic privitor la viaţa personală, este în sensul deteriorării. 66% consideră că le rămâne foarte puţin timp liber; timpul petrecut cu familia este insuficient pentru 76% din medicii chestionaţi; de remarcat că cei 12% dintre medicii care afirmă că au suficient de mult sau chiar mult timp de petrecut cu familia, sunt exclusiv medicii – bărbaţi. 66% dintre femeile – medic consideră că, prin stilul lor de muncă, au periclitat relaţia cu familia de multe ori. Spre deosebire de acest aspect, sănătatea este mai puţin influenţată negativ, doar 6% considerând că sănătatea lor este foarte mult deteriorată. Motivaţia deteriorării sănătăţii este stilul extrem de aglomerat de lucru. Doar 50% dintre femeile medic chestionate sunt suficient de mulţumite în general de viaţa de medic pe care o duc în prezent, rezultate care nu pot fi considerate încurajatoare.

Din analiza propunerilor pentru schimbarea în bine a situaţiei actuale înţelegem că, deşi activitatea formatorilor în medicina de familie în momentul actual este suprasolicitantă, nici unul nu vede ca soluţie renunţarea la această activitate, iar marea majoritate (76%) nu consideră util a micşora timpul acordat medicinii de familie. Cele mai agreate opţiuni sunt asocierea cu alţi colegi medici de familie pentru preluarea intermitentă a sarcinilor de serviciu (lucru ne practicat în prezent în România); promovarea muncii în echipe în scopul scăderii volumului de muncă al unei singure persoane (acest aspect se referă la activităţile extraprofesionale, în special de cercetare şi predare); crearea unei specializări plătite în cadrul specialităţii de medicină de familie (cercetare, predare, mai puţin management); creşterea veniturilor pentru medicul de familie cu instruire suplimentară, astfel încât să nu mai fie nevoie de alte activităţi în scopul câştigurilor băneşti. În general se percepe necesitatea creşterii veniturilor medicului de familie (poziţia 3, 4 şi 5 în top), pentru asigurarea unui trai decent.

 CONCLUZII

1. Deşi relativ recent acceptată în România ca şi specialitate, medicina de familie a evoluat rapid, din rândul ei desprinzându-se medici cu abnegaţie şi profesionalism. Aceştia sunt deosebit de solicitaţi prin multiple activităţi: de cercetare, predare şi management.
2. Marea parte a medicilor de familie implicaţi în creşterea calităţii profesionale este reprezentată de către femei. Procentual valoarea este proporţională cu numărul femeilor în populaţia generală a medicilor de familie din România. Pentru a face faţă tuturor activităţilor medicale şi extraprofesionale, în scopul ridicării calităţii profesiei dar şi asigurării existenţei, femeia-medic recunoaşte sacrificarea timpului liber, deteriorarea relaţiilor cu familia şi prietenii, micşorarea timpului acordat odihnei şi chiar deteriorarea sănătăţii.
3. Se remarcă, în general, o luptă de contradicţii între dorinţa de realizare profesională şi autodepăşire, insatisfacţia financiară în care se află în prezent medicul de familie şi limitele biologice în special ale femeii-medic. Cu toate acestea nici un medic de familie nu vede ca soluţie renunţarea la specialitatea sa.
4. În momentul de faţă medicii de familie percep nevoia reorganizării acestui segment medical. Se exprimă necesitatea de face distincţie atât din punct de vedere financiar cât şi organizatoric, între medicii de familie cu pregătire postuniversitară diferită. În plus, s-au sesizat primii paşi necesari pentru schimbare: munca în echipă, grupul de practică şi plata activităţilor suplimentare.
5. În România, medicina de familie nu-şi are încă un loc de onoare. Nici populaţia şi nici legislaţia nu sunt în acord cu ceea ce ar trebui să însemne în prezent nevoia de asistenţă medicală primară. Respectul faţă de această specialitate trebuie să pornească dinăuntrul dar şi din afara ei, fiind un fapt necesar imperios pentru momentul actual.